Ajută-ne să recuperăm istoria unui loc fabulos

Când am luat Conacul Oteteleșanu, în 2024, știam așa cum știu mai toți oamenii din România: câte ceva despre familia Oteteleșanu.

“Câte ceva” însă nu mai este acum mulțumitor. Vrem să aflăm mai mult! Și mai multe!

Ne-am simțit dintr-odată răspunzători de recuperarea a cât mai multe informații legate de istoricul Conacului de la Grădinari (Giurgiu). 

De la fragmente de istorie – și aveți alături câteva imagini ale unor documente oferite în varianta electronică de către cei de la  Casa de Licitații Historic (casă de licitații specializată) – până la cercetare în teren.

Și aici avem un exemplu foarte bun: am aflat din diverse izvoare că pe Domeniul de la Grădinari ar fi existat trei fântâni decorative (arteziene, nu știu cum să le descriu). Două erau vizibile, ușor de identificat, însă lipsea a treia.

Ne-am învârtit mult prin curte, am căutat, am făcut presupuneri despre o dispunere anume dictată de o geometrie oarecare – nimic. Am vorbit cu sătenii și tot ce-am putut afla a fost ceva legat de “un mare rotocol în fața intrării principale”, care s-a dovedit a nu fi fântână, ci rămășițele unei alei circulare pavată cu cărămidă din care am găsit substratul de nisip, bordurile de ciment și o bucată – o singură bucată de cărămidă. Fântâna nu era de găsit. 

Până când, într-o zi a primăverii timpurii din 2025, o ridicătură de pământ care se ivea din zăpadă ne-a atras atenția. Prea era rotundă, prea era expusă… Victorie! A treia fântână, acoperită de pământ, adică așa cum ne-au spus din povești și foștii proprietari, era acolo. Un mic totem, identic cu cel al fântânii dinspre râul Argeș, se întrezărea de sub vinele încolăcite ale iederii acum lipsită de frunze. 

Am avut nevoie de un an, am resimțit cu atât mai dulce gustul descoperirii! 

Am simțit că am mai făcut un pas. Apoi am mai primit niste imagini vechi, de la membrii comunității de urbex din România. O comunitate care uneori e pusă pe fugă, aproape niciodată apreciată. Am simțit, din nou, că am mai recuperat ceva și din istoria recentă. Munca lor e esențială pentru a putea observa, în imagini, evoluția Conacului. Le sunt recunoscător – imaginile lor for fi parte dintr-o expoziție pe care o vom desfășură la fiecare eveniment.

Și totuși, parcă vrem mai mult, parcă vrem mai multă istorie… Ne-am dori mult de tot să putem reconstitui cât mai mult din trecutul acestui loc fabulos. În mintea noastră a încolțit chiar ideea de a face acolo un mic muzeu al Conacului Oteteleșanu. 

Prin urmare, iată rugămintea noastră: dacă ai cumva, prin cine știe ce întâmplare fericită, documente, scrisori, obiecte care au aparținut familiei Oteteleșanu și ar putea ajuta la completarea acestui tablou, dă-ne de știre. Poate că unele vor fi mai “aproape” și mai importante pentru Domeniul Otetelișanu, de la Benesti, Vâlcea (Domeniul Otetelișanu) sau atât de importante încât să ajungă într-un muzeu mare… Cine știe? Credem însă cu tărie că avem această datorie de a contribui la recuperarea istoriei. Deja am scris – și poate ar trebui să ne cerem scuze dacă vom fi consderati prea intruzivi – tuturor celor pe care i-am găsit online pe platformele de socializare și au o variațiune a numelui Oteteleșanu, în speranța că ne-ar putea ajuta în acest demers.

Știm că e un proces de durată. Știm că nu se vă încheia niciodată. Și mai știm că singuri nu vom reuși, așadar avem nevoie de ajutorul tuturor celor care ar putea contribui. 

Mulțumim și așteptăm semne de la voi pentru orice fărâmă de istorie am putea recupera împreună!

Marius Tudosiei
Asociația Culturală Domeniul Oteteleșanu Grădinari